Paul Ackerman

European Art Gallery va invita sa vizitati expozitia artistului Paul Ackerman.

European Art Gallery va invita sa vizitati expozitia artistului Paul Ackerman in perioada 25 Iunie – 30 Iulie 2014

Fascinantă întâlnire

 

Fascinantă întâlnirea, aceasta ! Puţini dintre noi, cu precădere cei ce am avut încăpăţînarea de a colinda şi scormoni galeriile şi anticariatele pariziene sau vechile librării de artă din Cartierul Latin sau din înconjurul sălilor Druot au întâlnit pictura lui Paul Ackerman şi nu aveau cum, în timp ce sau după ce s-au lăsat uimiţi de această specială sinteză a curentelor spre modernitate şi abstractă descompunere a realităţii să nu caute să afle mai multe despre un autor cu un nume ce nu ne spunea mai nimic. Aşa am aflat şi eu că Paul Ackerman la doar câţva ani părăseşte împreună cu familia sa dintr-o avută burgheziei ieşană, capitala moldavă şi se stabileşte, goniţi de un antisemitism primitiv, în Parisul dinaintea primului război mondial. Până la urmă cu doar două excepţii, nu parcursul existenţial al tânărului pictor este şi devine excepţional ci capacitatea lui de asimilare şi devenire artistică. De la fascinaţia plein air-ului sub influenţa marelui Bonard şi a post impresioniştilor, la asimilarea primelor curente esenţialiste în siajul post expresionismului şi până la prima înţelegere a valorii pasionante şi pasionate în chip personal a descompunerii materiei şi a câştigării unei voci personale în iureşul de inovaţii traversate de anii patruzeci, iată ce aş remarca la Paul Ackerman. Vocea interioară de specială generozitate a subiectelor şi a modalităţilor de redare este dominată de o asimilare aproape unică în epocă, a tehnicilor marilor breslaşi flamazi ai secolului XVI. Lumina, ca şi la aceştia, capătă un rol mistic, religios şi-l face pe Paul Ackerman să revină şi apoi să rămână un timbru special al modernităţii.

Sigur, nu mă dau în lături de a constata că este interesant să urmărim şi să încercăm să desluşim în noianul de resorturi intime, care dintre acestea îl ajută pe Ackerman să ajungă la această perfectă şi unică formulă a modernităţii. Fără să fie străin de toate curentele ce le traversează odată cu epoca, el alege însă numai acele forme care răspund unui sens profund al picturalităţii ce nu se abate decât formal de la lecţia primilor pictori ai şevaletului. Am constatat atunci că de la oşteanul francez ce se declară ateu şi scapă de arcanele naziste, la alungarea din Vichy ca evreu, la perioada Mediteraneană şi a Alpilor Provensali, la revenirea în Paris şi întâlnirea cu unii dintre marii galerişti ai capitalei franceze renăscute, toate aceste etape îşi pun probabil amprenta pe ceea ce gândea şi crea pictorul. În şirul acestor reflecţii am putea chiar presupune că cinci sau zece ani în plus faţă de cei şaprezesitrei la care a murit s-ar fi adăugat benefic nu numai începutului excepţional de cotaţie în piaţa artistică a epocii - şazeci de mii de franci nu erau la îndemâna multora – l-ar fi ajutat nu numai la o din ce în ce mai expresivă valorificare comercială, ci şi la un loc estetic mai solid prezent în toate studiile de specialitate. Începutul conştientizării valorii lui Ackerman coincide din păcate cu prematura lui dispariţie şi trece de la voluptoase şi rapide impuneri la o nedreaptă uitare. Scena franceză, europeană, mondială a secolului XX nu ducea lipsă de corifei. Ritmul schimbării stilurilor era parcă mai ameţitor după război când novatorii ruşi şi europeni traversaseră oceanul şi prin asta polii de influenţă începuseră să se rotească ameţitor iar marketingul trasoceanic să-şi pună amprenta grăbită pe tot ceea ce părea mai îndrăzneţ şi nu pe ceea ce purta amprenta unei măiestrii bine asimilate. Marele Marc Kaganovitz, autor al primelor mari expoziţii Ackerman ar fi reuşit să-l impună lumii şi locul celui născut în România dublat de o asemenea densă sensibilitate şi tehnică picturală ar fi fost şi ar fi rămas mai marcant.

Î-l datorăm pe Ackerman, astăzi la Bucureşti, în întregime lui Mihai Covaci. Ochiul său extraordinar – Jan de Maere îl compara bine cu un laser modern – l-a descoperit cu ani în urmă şi pe măsura posibilităţilor sale i-a asigurat un loc în colecţia sa, convingând astăzi şi alţi galerişti francezi să-l ajute să pună la dispoziţia publicului românesc cele 41 de tablouri din expoziţia de la European Art Gallery.

De la pânzele de început cu subiecte din Saint Tropez sau Provence, până la abstractele Materialism I şi II, de la subiectele religioase sau comppoziţiile de început ale postexpresionismului descompus şi recompus la Călător în peisaj nocturn, Umbra şi lumina sau Lectura în atelier au fost şi pentru mine, familiarizat cât de cât cu Ackerman, prilej de reflecţie şi nu mă feresc să fiu patetic, de extaz ! Se ştie că am o aplecare specială, o atracţie deosebită pentru pictura flamandă, de aceea nu am şi nici nu vreau să ascund că tot ceea ce ţine de apariţia misterului luminii în tratarea subiectelor picturale mă face imediat să tresar şi să devin un înfocat susţinător al celui care reuşeşte performanţa.

Iată deci şi un motiv personal de a-l felicita pe bunul meu priten Mihai Covaci şi a constata că avem foarte multe motive să rămânem alături unul de celălalt, în aventura propunerilor artistice făcute publicului bucureştean şi până la urmă, românesc.

Paul Ackerman nu este cu nimic îndatorat originii sale ieşene. Ar fi exagerat să suţin că un anume tip de sensibilitate îl apropie de şcoala picturală românească. Dar unicitatea sa cât şi lipsa de cunoaştere în peisajul preocupat de evoluţia picturii europene din România mă face să cred că expoziţia de astăzi nu se abate de loc de la proiectul nostru iniţial de redescoperire şi reinserţie a valorilor plastice plecate şi uitate.

 

Radu Boroianu

26.05.2014



Galerie Foto