Dorel Topan

Vizitati expozitia online Dorel Topan

European Art Gallery va invita sa vizionati expozitia online a artistului Dorel Topan

DIN MITOLOGIA UNEI POETICI COTIDIENE

 

Cu cat opera mea e mai aproape de original, cu atat mai critic si mai amenintator ii e continutul – Roy Licthenstein (pop-art New York)

 

Consecvent unei estetici fundamentale pe absorbtia non-conflictuala a mentalitatii culturii urbane, pictura artistului vizual Dorel Topan isi revendica motivarea din prisma definitiei, imprecis formulata, deocamdata,  a postmodernitatii. Declamarea acestei optiuni estetice justifica, par escellence, natura artei sale de provenienta multipla si construita pe experimentarea sincretica a diefritelor citate stilistice istoricizate.

Tentat de noile abordari perspective ale realului ( Pierre Restany ), ce s-au impus in artele vizuale incepand cu deceniul sase al secolului trecut, demersul estetic al artistului se situeaza in proximitatea atitudinilor asociate cu intentia desacralizarii operei de arta, prin permanenta oscilare intre arta si simbolurile vietii cotidiene, respectiv ale societatii de consum in special. Invocate obsesiv, formele recognoscibile ale universului sau domestic gloseaza latura poetica a cotidianului, care devine transpus vizual prin maniera (hiper) realismului fotografic si al iconografiei specifice pop-art-ului.

Compozitional, majoritatea lucrarilor lui Dorel Topan se inscriu in formula clasicizata a genurilor artistice clasicizate, cel al naturii statice. Paralel, artistul incearca o recuperare insistenta a experientei indelungate a detaliului realist, caracteristic picturii, teatrului sau prozei din secolul al XIX-lea (Curly situation with cool rubber duck, Sweet lunch).

Astfel, poncifuri comerciale de genul cutiilor de bere, jucariilor de plastic, papusilor de plus sau a recipentelor de sticla sunt juxtapuse elementelor abstracte din arealul lumii vegetale si sunt antrenate in raporturi relationale. Respectiv asocieri usor bizare. Toate acestea sunt proiectate pe un fundal conceput in traditia abstractionismului, ca punte intre iconografia unei mitologii personale si un model stilistic relecturat.

Ambivalenta naturii statice olandeze prin rigoarea compozitiei, sau dimpotriva, unul iconoclast, de respingere a oricarei fetisizari a artei, in maniera practicata de americanul Tom Wesselman.

Insa, automatismul copierii obiectelor ce populeaza ambianta citadina nu se produce prin prisma instrumentelor suprarealiste, adica cenzurat de filtrul subconstientului si al implicarii straturilor profunde ale psihicului (asa cum, cred ca eronat au fost interpretate unele lucrari ale artistului), ci printr-o selectie aleatorie a formelor si o inregistrare aproape placida al unui univers pur vizual.

Obiectul supus selectiei, beneficiaza in spatiul plastic de o existenta insulara, nu doar prin izolarea de mdelul lor ambiant, ci si prin anularea oricarei incercari de comunicare cu obiectele alaturate, sau dimpotriva, este antrenat in relatii ce transmit mesaje cu caracter alegoric, metaforic, parodistic sau ironic (Free falling, Unhappyfamily, Parosul).

Paradoxal, insa aceasta selectare a obiectelor comporta si o inclinatie spre nostalgie si romantism, pe care artistul o resimte vis-a-vis de universul genuin si pierdut al copilariei (Curriculum vitae, Varstele pacatului, Candy). Intoarcerea paseista spre trecut si vizualizarea acestui sentiment prin pretextarea obicetivitatii, tradeaza disponibilitatea personalitatii artistului de a conferi o interpretare lirica a vietii si nu doar rezumarea la o simpla consemnare mimetica a atributelor specifice civilizatiei standardizate.

Exista o categorie aparte a lucrarilor lui Dorel Topan care, dimpotriva, sunt epurate de astfel de semnificatii si nostalgii. In astfel de cazuri, polemica ascunsa si uneori exacerbata cu lumea care legifereaza mitul obiectului, este preferata in schimbul autoritatii resentimentelor ( seria International meeting). Fascinat de omniprezenta insinuata a cutiei de bere, ca simbol al unei existente consumiste, artistul elaboreaza compozitii formale cu lucrari apartinand lui Andy Warhol, Jasper Jones, sau mai nou Richard Prince si anticipate de japoneza Yayoi Kusama, implica si presupune nu doar ideea obiectului-deseu recuperat impreuna cu propria sa biografie si memorie. Ca urmare, Dorel Topan incearca sa evite monotonia formelor standardizate prin recuperarea acestora in momentul izolarii, distrugerii si aruncarii, dar in acelasi timp demasca o anumita ipocrizie puritana si mercantila a societatii contemporane.

Recursul la un vocabular pictural dominat de inventivitatea formelor artistice, dexteritatea abordarii si uneori mixarii unor tehnici diverse (pastel, airbrush, acrylic, ulei), respectiv libertatea sensurilor proliferate prin specificitatea unei opere deschise si careia i se supune, sunt doar cateva argumente pentru justificarea unei opere complexe semnate de Dorel Topam.

 

Botis N. Eniko

Istoric de arta

Baia Mare, noiembrie 2010



Galerie Foto